O luna in Bucuresti

Nu e luna de pe cer cazuta in Bucuresti, ci e vorba iar despre mine stand in Bucuresti pentru o luna. Am venit incercand sa ma angajez, sa ma inscriu la un master si sa stau cu prietenul si ceilalti prieteni apropiati care s-au mutat aici. (Inca sunt in Bucuresti)

Cu angajatul a mers prost, cum cred ca merge mai pentru toata populatia in perioada asta. Nu vreau sa lucrez in IT, chiar daca am terminat Automatica si Calculatoarele si e si un domeniu destul de bine platit. Imi doresc sa lucrez in Resurse Umane, dar stiu foarte bine ca nu pot intra fara studii in domeniu, si oricum mai devreme sau mai tarziu voi avea nevoie de asta. Deci aplicam pentru mai orice post intr-o firma de HR, orice cred ca pot sa fac. Nu merge asa... aplicam la asistenti manageri, mergand pe ideea ca am sa invat de la manageri. Si tot aplic de 2 luni - una in Iasi, una in Bucuresti - si nimic deocamdata.
Am avut 3 interviuri. Primul a fost super, si chiar imi doream postul respectiv, dar au preferat sa ia pe cineva cu experienta, ca doar asta e primul lucru care se cere, nu? Al doilea era la o firma de recrutare, am ajuns la interviu si mi-au cerut 50 RON ca sa sustin interviul si sa ma bage intr-o baza de date. Am stat acolo 5 minute. Si ultimul interviu era pentru ceva intre asistent director, secretara si receptionera, din cate am inteles, dar domnul care mi-a luat interviul nici nu stia sa defineasca atributiile persoanei care ar ocupa postul respectiv si am ajuns sa nu vreau sa ma angajez acolo.

Doar 3 interviuri intr-o luna? Chiar am frecat menta aici? Nu. M-am inscris la un master pe care mi-l doream foate mult: Managementul Resurselor Umane (MRU) la Universitatea din Bucuresti. Am pus si o a doua optiune, un master de Evaluarea programelor si analiza de impact, care s-a si desfiintat pana sa sustin examenul. La MRU am avut examen - eseu pe tema data si interviu cu o comisie. Am luat note mari la examen, dar media de pe anii de facultate m-a tras in jos si am fost a 3-a la taxa. Taxa e de 1250 pe semestru si nu imi permit sa dau asa o suma, deci urmeaza sa imi retrag dosarul. Incercam la anu' din nou.

Ieri aveam bagajul facut ca sa plec in Iasi. In 5 minute trebuia sa ies din casa... Dar am primit 2 telefoane pentru a ma programa la 2 interviuri!?!?!? Sambata dimineata suna astia? Si doua firme in aceeasi zi? Mai mult decat in alte saptamani la un loc!!! Bine ca nu aveam biletul deja luat.

Deci, mai stau pana marti seara in Bucuresti. Si apoi ma duc acasa asteptand raspuns de la interviuri si aplicand in continuare. Stiu ca am sa ma angajez la un moment. Si daca as renunta sa mai aplic si sa caut job-uri si sa ma duc la interviuri, atunci cu sigurnata nu m-as mai angaja. Asa ca fruntea sus! Persevereaza si ai rabdare! O sa vina si clipa ta.

Transfagarasan

Weekend trip

Miercuri noaptea am plecat la munte cu familia (mama, tata, sora si cumnatul) pentru 4 zile. Planurile toate erau facute... relativ doar, pentru ca aveam traseele pe care vrem sa le facem si stiam in ce localitate vrem sa ne cazam. Voiam sa stam doua zile in piatra craiuliu si o zi sa facem transfagarasanul si a doua zi spre casa sa mai facem un popas pe undeva.
Am ajuns joi dimineatza in Brasov, apoi in Rasnov si ne-am cazat in Zarnesti, la poalele muntelui. Conditiile au fost proaste in cabana, dar cum nu planuiam sa stam acolo decat pentru a dormi, a fost numai bine, mai ales ca din spatele cabanei incepea parcul national Piatra Craiului. Ne-a prins ploaia cu masina pe drum de tara pe serpentine, am intrat in nori, am trecut muntele si ne-am incalzit la soare, ne-am catarat, ne-am balacit in rauri si am facut tot ce am mai avut noi chef pe acolo.
Vineri seara a venit a doua masina cu un unchi si o matusa din Iasi si puiu meu din bucale cu trenul. I-am luat din Brasov si ne-am intors in Zarnesti.
Sambata dimineata, imbarcarea si la Curtea de Arges, prin chei, pe munti si tot asa. De acolo incepe un adevarat spectacol. La fiecare cotitura cineva facea un "uau". Am mai facut o data transfagarasanul cand eram mica, dar cred ca si acum daca mi-ar zice cineva sa mergem iar, as merge si tot as face "uau" la fiecare cotitura. Sa vezi in continuu cum se intalneste cerul cu pamantul e superb, sa urci atata si sa vezi cum se scurge apa din nori pe munti, cat sunt de mici oamenii de acolo, de sus... E un adevarat spectacol de peisaje si emotii in fata naturii.
Cred ca vara viitoare am sa ma mai duc o data in Fagaras
Deocamdata nu am poze, dar vor ajunge in weekend.

engineer

Sunt inginer!

Expresivitate

Cred ca frumusetea dansului e in expresivitatea lui. Cred ca asa cum fiecare melodie transmite o stare de spirit, la fel si dansul transmite sentimente... fara cuvinte, fara sunete. E ca o fata de om ce zambeste, plange, surade, sufera, imbatraneste sau se revigoreaza. Imi place sa vad si sa invat stiluri de dans cat mai diferite, imi plac dansurile traditionale si imi place spectacolul unui dans frumos, gratia lui, expresivitatea.
Si acum am chef sa dansez si sa exprim intr-un fel ceea ce simt.
Pentru singuratatea trecatoare:
Pentru sarbatori:
Pentru aprecierea gratiei:
Pentru mai multa indemanare:
Pentru incercari:
Pentru bucurii:
Pentru puterea de a continua:
Pentru puritate si iertare:
Pentru expunere:
Pentru credinta:
Pentru echilibru:
Pentru continuitate:
Pentru traditii:
Pentru unitate:
Pentru vietuitoare:

Leapsa

1) Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd: “[...] lângă şi vorbea sâsâit. Atunci mi se părea a fi în vârstă [...]“
2) Fără să verificaţi, cît e ora? 7:15
3) Verificaţi! 7:18
4) Cum sînteţi îmbrăcat? pijamale :)
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi? la calculator
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului? masini, claxoane, o melodie (Pink - Sober)
7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă? Ieri, mai toata ziua... am fost la o sedinta, apoi la un suc, apoi in vizita la cineva.
8 ) Ce-aţi visat ieri noapte? am dormit toata noaptea bustean... deci nimic, sau nu tin minte.
9) Cînd aţi rîs ultima data? Ieri.
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sînteţi? nimic. Nu m-a lasat mama sa dau gauri in pereti inca.
11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra? sampanie sa sarbatorim
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut? He's Just Not That Into You
13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi? da... ceasul aratand ora 6:25 dimineatza... (de obicei ma trezesc cel devreme la 10)
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar? ocupa timpul de trezire
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă. Am o restanta.
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă? nu stiu... dar vor fi multe discutii pe tema asta. La un moment dat.
17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat? La fel.
18) V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate? Nu m-am gandit in sensul ca imi doresc, dar e o varianta pe care o iau in calcul.
19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului? Te asteptam.
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba? As face mai multa verdeata!
21) Vă place să dansaţi? Aproape orice! pe orice fel de melodie.
22) George Bush? hm... nea!
23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor? Stiri. Ma uit la stiri de fiecare data cand mananc, pentru ca sunt cam singurele momente cand stau in fata televizorului si imi place sa mai aud ce se intampla prin lume.
24) Care sînt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Mama (daca vreti ii iau interviu si postez rasp ei aici :p), Alex`andra si... pot sa reduc la 2?

Leapşa vine de la Ade.

Finish line

“First I was dying to finish high school and start college. Then I was dying to finish college and start working. Then I was dying to marry and have children. And then I was dying for my children to grow old enough for school, so I could return to work.”
Nu am gasit autorul... dar fix asa ma simt...

Am intrat la un liceu cu prestigiu in ideea ca sa il termin cu bine. Si asa a fost, dar pe parcurs mi-am dat seama ca asta nu era capatul drumului, ci o parte din el, pe care initial o priveam ca si cum ar fi de sine statatoare... cu un inceput si un sfarsit, clar delimitat de toate celelalte.

Apoi m-am hotarat sa dau la facultate. Urmau 4 ani... nu m-am gandit niciodata ca pot fi atat de frumosi cum au fost. Nu mi-a lipsit nimic. Chiar daca am stat cu ai mei si nu la camin ca majoritatea colegilor, am avut toata libertatea pe care mi-am dorit-o. Multi pieteni - bineinteles ca nu sunt toti prieteni apropiati, dar sunt si din astia - in general erau buni pentru distractie. Un ONG care sa-mi ocupe tot timpul liber care imi ramanea, calatorii prin toata tara si nu numai... Veneam cand voiam si plecam cand voiam (dar imi tineam parintii la curent cu ce fac si pe unde sunt)... Un iubit care a avut grija de mine si cand umblam noptine impreuna prin oras, si cand ne plimbam prin toata tara, dar si cand trebuia sa invatam. Lista cu ce am avut pe timpul facultatii poate continua... dar astea au fost partile cele mai importante pentru mine, pe langa toate cunostiintele acumulate pe bancile facultatii despre diferite materii, cand ascultam profesorii, sau despre mine, cand ce spuneau ei trecea pe langa mine.

Acum lucrez la licenta... Imi place ce fac la licenta si pacat ca nu mi-am dat seama de asta acum doi ani, poate nu mi-as fi pierdut interesul chiar asa... Intr-o luna si jumatate am sustinerea proiectului, dar deja incep sa vad mai departe. Ce urmeaza? Termin cu licenta, ma vad cu dosarul in mana si ... Eu incotro merg? In Bucuresti? Raman in Iasi?

Trebuie sa ma angajez. Vreau asta, vreau sa pot sa ma sustin singura, sa nu mai trec cheltuielile in bugetul mamei pentru luna respectiva, dar mi-e si frica de "lumea" aia a competitiilor profesionale.
Vreau un master frumos, care sa ma atraga, sa ma motiveze prin simpla ideea si sa ma ambitioneze prin toate lucrurile pe care le voi invata. Poate vreau prea multe... poate nu... Dar daca imi pun teluri inalte, voi avea sansa sa ajung mai sus, mai implinita.

Inca nu stiu ce voi face dupa licenta, dar posibilitati pot sa-mi caut de pe acum. In functie de rezultatele muncii de acum, voi putea sa iau o decizie.

Si cum sa te mai bucuri ca termii facultatea?Cand acesti 4 ani au fost poate cei mai frumosi ani? Cand dupa ce termii... trebuie sa pornesti la alt drum, mult mai greu?
Si asa cum spuneam si la inceput... nu exista inceput si sfarsit... exista doar parti de drum, si cand ajungi la sfarsitul unei parti, ai ajuns de fapt la inceputul urmatoarei parti.

"Eu m-am trezit nascut in colivie"

Ascultam o melodie pe care prima data am auzit-o la un prieten din Republica Moldova ( Alternosfera - Columb ) si acum imi este foarte draga si mie. Ma pregateam sa ma uit la un film, care m-a facut sa ma gandesc mai mult la ce s-a intamplat in Chisinau in urma cu aproape o luna si la toata situatia de acolo:

"In 1972, in procesul Branzburg vs. Hayes, aceasta Curte a refuzat reporterilor sa tina ascunse numele surselor lor. Iar guvernul ii putea inchide pe cei care faceau asta. A fost o decizie la limita. Ca raspuns la acest proces, Justice Stewart a spus ca, de-a lungul timpului, guvernul a devenit tot mai puternic. A afirmat ca cei de la putere doreau doar sa-si continue mandatul. Iar oamenii sunt victimele. Au trecut ani buni, iar acea putere se mentine. Dna Armstrong (ziarist retinut) ar fi putut ceda cererilor guvernului, ar fi putut sa renunte la promisiunea de confidentialitate si sa mearga acasa, la familia ei. Dar daca ar fi facut asta, nici o sursa nu ar mai fi vorbit cu ea sau cu ziarul la care lucreaza, iar cand vom aresta jurnalisti de la alte publicatii, acelea ar deveni, la randul lor, irelevante. Si astfel, Primul Amendament ar deveni irelevant. Si de unde vom mai afla daca un presedinte acopera crime, sau daca un ofiter a torturat oameni? Cei de la putere nu vor mai putea fi trasi la raspundere. Si care va mai fi natura guvernului, cand nu va mai da nici o socoteala? Ar trebui sa fim ingroziti de acest gand. Inchiderea jurnalistilor se intampla in alte tari. In tari care se tem de cetateni. Nu in tari care ii pretuiesc si si apara.
Cu ceva timp in urma, am anceput sa simt presiunea pusa asupra lui Rachel Armstrong. Si i-am spus ca eu o apar pe ea si nu un principiu. Dar, abia cand am cunoscut-o, am inteles ca in cazul marilor oameni, nu e nici o diferenta intre principiu si persoana." (Nothing but the truth - Alan Burnside)

Closer...

Ce te aduce mai aproape de o persoana? Sau te duce mai departe de ea?
Frumusetea e rebela. Si iti zambeste foarte atragator. Se pierde in multimea de oameni. Oamenii sunt atat de diferiti. Si nu stii cand intalnesti frumusetea, fata tanara sau batranul ridat. Te plimbi atat de nepasator prin toate. Te asezi la locul tau si astepti. Te bucuri de lucrurile noi uitand de restul. Nu te mai saturi. Iti doresti mai mult decat poti avea. Si te pierzi iar... Apoi gasesti oameni raniti ... de tine. Situatii confuze, reprosuri, pareri de rau, si toate astea pentru greseala ta. Memorezi momentul. Apoi dispari iar in multime... incercand sa uiti.
Dar te intalnesti iar cu greseala ta. De parca te-ar urmari... sau poate o urmaresti tu, pentru ca nu poti sa o uiti.
Si altii fac acelasi greseli. Reactia e diferita: nervi, frustrari, rastalmaciri, dezgust, panica, dezorientare, disperare, razbunare... O goana nebuna prin durere.
Tot timpul vei intalni frumosul tentant... care te atrage in aceeasi greseala... si iti sopteste sa te intorci... Si o faci.
Cat de adanc poate fi intunericul? Pe cat de luminoasa poate fi frumusetea. Si le sorbi din ochi pe ambele in acelasi timp si nu reusesti sa faci diferenta decat la sfarsit. Cand te cuprinde iar disperarea, pentru ca ai crezut ca ai ales frumosul, dar te-ai trezit inconjurat de urat.
Apoi iti aduci aminte cum a fost la inceput... si o iei de la capat cu alti oameni.

Citate

Deoseori vad ca la sfarsitul mail-ului, dupa semnatura, unii isi pun citate. Sunt convinsa ca pentru cel ce isi pune un citat la semnatura mail-ului, acesta are o semnificatie anume. Si de fiecare data ma intreb oare care e aia?

Edward Hersey Richards - “A wise old owl sat on an oak; The more he saw the less he spoke; The less he spoke the more he heard; Why aren't we like that wise old bird?”

Mitch Hedberg - "I drank some boiling water because I wanted to whistle."

Arthur Schopenhauer - "Talent hits a target no one else can hit; Genius hits a target no one else can see."

Albert Ellis - "The best years of your life are the ones in which you decide your problems are your own. You do not blame them on your mother, the ecology, or the president. You realize that you control your own destiny."

Autor necunoscut - "To learn and never be filled, is wisdom. To teach and never be weary is love."

Totul e mai important

Esti egoist, si nu spun doar eu asta... dar e posibil ca doar eu sa-ti fi spus tie asta. Ceilalti mi-au spus mie, de parca ar fi responsabilitatea mea... si nu e.
Nu stii sa spui "da" atunci cand trebuie, nu apreciezi ce fac ceilalti pentru tine.
Probabil consideri ca e normal sa faca tot ceea ce fac fara sa ceara nimic in schimb... sau poate crezi ca deja oferi la fel de mult inapoi... Dar unele lucruri nu se masoara asa cum le masori tu. Nu se masoara in functie de importanta pe care o au pentru tine lucrurile / faptele / gesturile / cuvintele pe care le oferi... ci in functie de cat de mult conteaza si pentru cel care le primeste... si daca oferi cuiva un "da" pentru o rugaminte mica pentru tine... sau un "nu"... poate de fapt pentru cel ce ti-o cere e foarte important raspunsul tau.
Te gandesti la tine cand pleci, cand vii... restul nu conteaza daca sunt cu un pas in urma ta... daca vor sa fie langa tine trebuie sa tina pasul cu tine. De parca pentru tine nu ar conta daca sunt sau nu langa tine. Nu le intinzi mana, ci mai mult te departezi.
Si acum ... totul e mai important pentru tine decat parerea mea si faptul ca te astept.

Let me go!

De cele mai multe ori pregetesti cand trebuie sa incepi ceva, sa te apuci de un lucru care e greu de facut, sa planifici lucrurile si timpul, dar tot timpul te pregetesti inainte sa incepi...
In ultimele 3 luni m-am pregatit sa termin ceva si chiar mi-a luat timp sa ma pregatesc, am tot amanat, mi-am gasit o mie de motive si scuze sa termin si sa nu termin. Si chiar mi-a luat 3 luni. Si azi m-am hotarat, m-am convins ca trebuie sa termin, mi-am facut si curaj, mi-am gasit toate argumentele in cel mai realist mod. De data asta nu am mai spus inainte la nimeni ca termin, ci am zis ca pur si simplu termin.
Am venit hotarata... dar am renuntat dupa primul pas. E mai greu decat ma asteptam, mai coplesitor, e ca o salata de emotii atat de diferite! Am vrut doar sa plec! Sa va spun ca pana aici a fost, ca de acum eu nu voi mai fi langa voi, decat cu sfaturi si vorbe bune. Mai mult nu pot, nu mai am timp, nu mai am resurse, energie... Dar mi-ati dat atat de multe lucruri si atat de multe lectii si suturi in fund...
Si acum nu ma lasati sa plec... sa termin tot ce am vrut vreodata sa fac.
Vreau sa ma ocup de toate celelalte lucruri pe care le vad la orizont... dar inca nu am reusit sa ajung la ele... sunt atat de frumoase si eu atat de nerabdatoare sa ajung acolo, sa pot sa ma bucur de ele, sa fac si acolo ceva, sa invat si de acolo ceva... si cine stie... poate acolo imi e si locul.
Pentru lucrurile astea... pe care vi le veti dori si voi candva... lasati-ma sa plec!

White Night - Black Coffee

Voi face o noapte alba... nu voi dormi deloc. Asta e singura mea varianta sa reusesc sa fac totul pana maine. De fapt acest tot, de data asta inseamna doar o etapa din licenta mea, care trebuie sa fie gata pana maine.
Ma simt bine ca am hotarat asta, ca am gasit o solutie pe care chiar o pot aplica fara repercursiuni. Va fi greu, la cat de mult sunt obisnuita eu sa dorm, dar pot si voi sta toata noaptea treaza si lucrand la licenta.
Pentru asta am sa am nevoie de cafea... Black Coffee

Sa ne adunam!

sunt un pic confuza... epuizata, aglomerata si nesigura... Simt ca nu ma potrivesc deloc cu ceea ce ar trebui sa fiu acum: organizata, rapida, sigura, entuziasmata si cu multa energie. Asta doar daca vreau sa termin tot ce am de facut. Daca nu reusesc sa imi adun in minte tot ce am de facut si sa ma organizez, stiu ca la un moment am sa incep sa fac tot ce apuc si cum apuc... Am sa le fac pana la urma, dar nu asa cum ar trebui, cum as vrea.

Muzica si stari

Nu am sa postez despre muzica... dar, pentru ca ascult mai tot timpul cand stau la calculator muzica, si pentru ca imi place sa dansez foarte mult si pentru ca ma simt bine cand ascult muzica... imi promit ca de acum, la fiecare postare sa includ si un link catre o melodie care coincide cu starea mea din acel moment.
Am sa incep in seara asta... la un moment cand am sa ajung acasa.
si pentru ca ieri si azi am avut si inca mai am o obsesie cu o molodie... aceasta va fi melodia pentru postarea asta.
Morcheeba - Enjoy the Ride

Yes, I do...

Nu stiu intrebare inca... dar asta e raspunsul.
Uneori am o groaza de intrebari... pentru mine, pentru cei din jur, dar si pentru cei pe care nici macar nu ii cunosc. De ce nu fac ceva pentru mine? De ce nu vii mai repede? De ce a facut asta? Simple exemple, chiar prea simple pentru ce imi poate trece uneori prin minte. Imi place sa ma analizez, sa caut raspunsuri la tot felul de intrebari, sa inteleg oamenii si de ce fac anumite lucruri, ce simt... eu sau ei.
De ce ma epuizez?
De ce a fost surprins?
De ce continui sa fac lucruri care stiu ca nu sunt bune?
De ce a intrebat asta?
Ce am simtit cand am aflat aia?
Ce a gandit cand a facut asa?
De ce am reactionat asa?
Ce vrea de la mine?
Cum vreau sa fi reactionat?
Cum s-a schimbat atat de mult si totusi e acelasi?
Cum pot sa imi stapanesc emotiile in cazul ala?
De ce asteapta atat?
Cum am reusit sa fac asa?
Cand va veni si timpul ala?

Si la nici una raspunsul meu nu se potriveste.
Care e intrebarea mea? Sau poate nu e a mea...

Just to be with you is having the best day of my life

Ieri eram chiar suparata... Dupa toata povestea cu windows-ul, mai eram nervoasa si ca prietenul meu m-a cam expedia la telefon pur si simplu fara motiv. Probabil 14 februarie ar fi fost o zi ca oricare alta daca nu ma enerva cu aceste convorbiri scurte de cate 30 secunde. Si ultima data cand vorbisem cu el la telefon m-a expediat ca avea "ceva treaba". Eram deja furioasa ca se facuse 7 seara si nu apucasem sa vorbesc normal cu el la telefon. Avem in plan ca data urmatoare cand suna sa-i explic frumos, ca nu e nu stiu ce sarbatoare in ziua aia, dar macar sa stea de vorba normal cu mine la telefon ar fi putut.

Surpriza a fost foarte draguta cand m-am trezit cu el la usa la nici 15 minute de la ultima convorbire. Bineinteles ca i-am sarit in gat ca doar ma bucur de fiecare data cand vine. A fost un weekend placut, al nostru. Sunt foarte bucuroasa ca a venit doar pentru mine si mi-a facut o surpriza atat de placuta.
Multumesc.

I had better days...

Nu mi-am imaginat niciodata ca viata mea poate fi atat de tragica cand mi-e busit calculatorul. Da, prima data m-ar pufni si pe mine rasul cand as auzi asa ceva, dar nu e deloc funny... Asa ca rabdare pana la capat ca sa intelegeti de ce nu e funny, ci tragic.
Alaltaseara... m-am apucat eu, studenta la calculatoare, sa imi devirusez compu... Si am scanat totul sa vad ce virusi si unde am. Apoi am gautat pe google, inca o data traiasca google-ul, cum scot un anume virus. Imi spunea sa intru un safe mode, sa scanez tot, sa dau sa repare sau sa stearga, apoi sa imi modific inapoi registrii. I did it... dar... se pare ca mi-a sters si ceva din windows, ca nu mai mergea asa de bine. Am ramas cu 6 iconite pe desktop, din cele 20 pe care le aveam... firefox-ul nu mai mergea de nici o culoare si eu urasc Internet Explorer-ul. Urmatorul restart... Si imi zice ca trebuie sa imi repar windows-ul. Din pacate, nu aveam nici un windows acasa. Cele doua pe care le aveam candva le-am dat surorii mele cand si-a reinstalat windows-ul, acum cam o luna. Deci, ia legatura cu sora ca sa iti recuperezi cele doua CD-uri. Dar cum era 3 noaptea, a trebuit sa astept pana a doua zi.
Ieri ma suna ea, reusesc sa-mi iau windows-ul pe la 8 seara, vin acasa si ma apuc de reinstalat. Normal, formatez C-ul, instalez windows-ul si cand se deschide... surpriza... Aveam 2 windows-uri pe comp. Ala vechi si cel nou. Cum? de fapt ... inainte sa pun windows-ul asta, la mine partitia pe care compu o vedea ca C se numea D. Deci eu am instalat windows-ul pe vechea partitie D si am pierdut tot ce aveam acolo, adica tot ce tinea de facultate si de organizatie, mai toate lucrurile persoanale, mai putin pozele.
Deci cat pot sa "sufar" cand imi busesc compu? atat de mult cat pot sa sufar cand imi pierd munca de 3 ani jumate la facultatea asta pe care nu am iubit-o niciodata, dar e munca mea, cand pierd toate lucrurile la care am lucrat in 2 ani si jumatate in organizatie... si toate celelalte lucruri personale. Aseara mai aveam un pic si ma apucam de plans... Am reusit sa recuperez o parte din lucrurile care erau, dar bineinteles ca nu tot. Macar am incercat...
Si acum inca stau si ma chinui sa instalez driverele si toate programele... am cam 10 ore de cand stau pe compu asta si imi bat capul cu el... Poate termin in seara asta...

Sunny day

E o zi destul de rara, cu specificul ei... E soare! si nu am nimic de facut! sau daca am de facut, poate fi amanat :) Asa ca vreau sa ma bucur de ziua asta.
M-am trezit chiar foarte bine dispusa, am avut chef si de un 3in1, pe care l-am baut cu geamul deschis, uitandu-ma pe strada la trecatori... si mi-a venit un dor de duca... asa ca pe muzica ... micul dejun repejor, dus si echiparea! Acum sunt gata si trebuie sa ies din casa in cateva minute.
Azi sunt vesela, fericita, indragostita, energica, draguta cu toata lumea... pur si simplu sunt intr-o dispozitie atat de buna incat nu cred ca se poate sa fie altfel pana la sfarsitul zilei.

gata sesiunea... incepe treaba

Stiam ca azi am sa scriu iar ceva si ma gandeam sa scriu despre Myers-Briggs Type Indicator, dar azi m-am razgandit ... e de ajuns sa dau un link deocamdata si cu alta ocazie am sa povestesc ce e cu acest chestionar psihometric.

Azi am sa scriu despre cum e sa termii o sesiune... Ma gandesc la urmatoarele:
- nu ma mai culc la 5 pentru ca vreau sa invat, chiar daca de fapt pierd vremea cautandu-mi de treaba ca sa nu invat, ci pot sa pierd vremea linistita
- daca ma culc inainte de 5, ma culc fara mustrari de constiinta ca nu invat inca
- nu ma mai gandesc sa-mi planific invatatul, nu imi mai rezerv zile pentru invatat... ci pot sa-mi fac restul treburilor
- nu mai caut grile sau subiecte posibile pentru nu stiu ce obiect cu o noapte inainte de examen

Ce voi face de acum? Am eu ocupatie... o groaza de proiecte in organizatie, un curs de inspector de resurse umane pe care l-am inceput de 3 saptamani si care imi place foarte mult, sa pregatesc totul ca sa ma pot apuca de licenta, sa ma gandesc la cum sa imi petrec timpul cat mai frumos cu prietenul, sa ma intalnesc cu sora mea care abia a venit din vacanta prin strainataturi... si cred ca o sa mai apara pe parcurs :)

Vorbesc despre mine - ce simt?

Tocmai am primit leapsa de la Adela. Nu stiu inca daca m-a nimerit, pentru ca imi place sa vorbesc despre mine... dar uneori mai greu despre sentimentele mele. Sa vedem cum merge...

Sînt inca racita.
Aş vrea sa ma inteleg mai bine cu mama.
Păstrez toate ecusoanele de la evenimentele pe care le-am organizat sau la care am participat.
Mi-aş fi dorit sa pot sta mai mult timp cu prietenul meu.
Nu îmi place sa fiu singura acasa.
Mă tem de momentul cand ma voi muta in Bucuresti.
Aud cooler-ul calculatorului meu si televizorul mamei mele.
Îmi pare rău ca nu sunt mai dragastoasa cu cei la care tin.
Îmi plac buburuzele!!!
Nu sunt o bautoare de cafea, dar o data pe saptamana mai beau cate una, de pofta.
Dansez oricand aud muzica daca e "mediul de dans", daca nu... cel putin in gand tot dansez.
Cînt cat mai rar :D aproape deloc
Niciodată nu m-am abtinut de la mancare.
Rar stau o zi intreaga in casa fara sa ies.
Plîng cand ma gandesc la boala tatalui meu.
Nu sînt indiferenta la problemele oamenilor din jur, chiar daca abia ii cunosc.
Nu îmi place cand simt ca lucrurile imi scapa de sub control.
Sînt confuz(ă) pentru ceva timp cand am prea multe de facut.
Am nevoie sa vad ca reusesc pentru a vrea sa fac mai mult.
Ar trebui sa ma apuc de invatat pentru ultimul examen!

Eh, nu a fost atat de greu pe cat ma asteptam.