Frumusetea e rebela. Si iti zambeste foarte atragator. Se pierde in multimea de oameni. Oamenii sunt atat de diferiti. Si nu stii cand intalnesti frumusetea, fata tanara sau batranul ridat. Te plimbi atat de nepasator prin toate. Te asezi la locul tau si astepti. Te bucuri de lucrurile noi uitand de restul. Nu te mai saturi. Iti doresti mai mult decat poti avea. Si te pierzi iar... Apoi gasesti oameni raniti ... de tine. Situatii confuze, reprosuri, pareri de rau, si toate astea pentru greseala ta. Memorezi momentul. Apoi dispari iar in multime... incercand sa uiti.
Dar te intalnesti iar cu greseala ta. De parca te-ar urmari... sau poate o urmaresti tu, pentru ca nu poti sa o uiti.
Si altii fac acelasi greseli. Reactia e diferita: nervi, frustrari, rastalmaciri, dezgust, panica, dezorientare, disperare, razbunare... O goana nebuna prin durere.
Tot timpul vei intalni frumosul tentant... care te atrage in aceeasi greseala... si iti sopteste sa te intorci... Si o faci.
Cat de adanc poate fi intunericul? Pe cat de luminoasa poate fi frumusetea. Si le sorbi din ochi pe ambele in acelasi timp si nu reusesti sa faci diferenta decat la sfarsit. Cand te cuprinde iar disperarea, pentru ca ai crezut ca ai ales frumosul, dar te-ai trezit inconjurat de urat.
Apoi iti aduci aminte cum a fost la inceput... si o iei de la capat cu alti oameni.
ce ma apropie de o persoana...hmm...modul ei de a fi si de a gandi (frumusetea fizica pt mine`i irelevanta). ce ma departeaza de aceeasi persoana ?! de cele mai multe ori chiar ea , din pacate.
RăspundețiȘtergere