Cum ar fi sa nu se fi intamplat?

"De ce sa fac asta si de ce sa nu fac asta? De ce sa aleg cand pentru moment nici o varianta nu e buna? Ma cert singura ca nu sunt consecventa, ca atunci cand iau o decizie nu ma tin de ea si ca ma las prada ispitelor. Ma cert ca nu ma bucur de tot ce as putea avea si ca nu fac tot ce se poate pentru a avea tot ce as putea avea. Acum alege tu pentru mine!"

Sta saptamani singura, in asteptarea lui, iar cand vine... viata nu e tocmai roz. Si-a gasit ocupatii pentru ca timpul sa treaca mai usor... si cand el e plecat, timpul trece tot mai greu si nu are chef de nimic, chiar daca ar avea suficient de multe de facut. A rupt prietenii pentru el, si-a transformat amicii in prieteni, si-a facut prieteni noi si si-a pus increderea in oameni pe care abia ii cunostea. A socializat... indeajuns de mult incat sa fie judecata pentru asta, dar nu de el. El nu o tine intr-o colivie, ci dimpotriva, parca tot timpul o indeamna sa zboare, atat cat poate ea. Dar nu stie ca de fapt ei ii place atat de mult asta si acum incerca sa il ia cu ea. E prea pamanteasca viata asta de zi cu zi pentru ea. Ea viseaza sa-l invete pe el sau pe altcineva sa zboare langa ea.

Cum ar fi fost daca el nu ar fi indemnat-o sa zboare? Cum ar fi fost daca ar fi zburat de la inceput langa ea? Cum ar fi foat daca ea nu ar fi invatat sa zboare? Cum ar fi daca ar zbura langa altcineva?

Ganduri triste

Sunt in Bucuresti, la masterul pe care il vreau, si cu un job prost platit, din care aproape ma descurc. Ar trebui sa ma bucur, da nu pot. Pentru ca unele reusite inseamna alte sacrificii. Sunt departe de ai mei cand ar trebui sa fiu acolo.
Tata e bolnav, incurabil, internat in spitalul in care lucreaza mama, asa ca stim tot timpul cum se simte, stim ca cei de acolo au grija de el cu adevarat. Asta ar trebui sa fie un lucru bun, dar nu e chiar asa de bine, ca pe mama o termina psihic sa il vada asa in fiecare zi la servici si e tot mai epuizata. Acum a aparut o noua varianta, sa il mute intr-un spital care se va deschide in curand, specilizat pe boala lui. Ceea ce ar fi din nou bine, dar nu e asa de bine, ca spitalizarea costa intr-atat de mult de luna, incat mama ar ramane cu 1-2 milioane de cheltuiala pe luna. Si lantul asta al regretelor si al sacrificiilor se termina aici.
Si se pare ca asa invatam ca sa iti doresti ceva inseamna sa iti doresti sa sacrifici altceva pentru visele tale. Dar niciodata nu stii cat e de dureros sau pana unde se vor intinde sacrificiile pe care trebuie sa le faci. Niciodata cand faci prima alegere intr-un sens nu vei sti daca pana la urma se merita. Initial sa spui ca renunti la ceva de moment pentru a iti indeplini o dorinta se merita, dar cu timpul vei realiza ca ai renuntat la mult mai multe.
Trebuie sa privesti mult prea in avans ca sa poti estima in vre-un fel sacrificiile pe care le vei face pentru aceeasti dorinta. Invatam sa pierdem ceva ca sa putem castiga altceva. Si facem asta din dragoste, dorinta sau din pasiune pentru ceva sau cineva. Si tot dragostea, dorinta si pasiunea sunt cele care te vor face sa realizezi cu timpul la ca e trebuit sa renunti.

Imi doresc multe, asa ca trebuie sa invat sa sacrific multe

O luna in Bucuresti

Nu e luna de pe cer cazuta in Bucuresti, ci e vorba iar despre mine stand in Bucuresti pentru o luna. Am venit incercand sa ma angajez, sa ma inscriu la un master si sa stau cu prietenul si ceilalti prieteni apropiati care s-au mutat aici. (Inca sunt in Bucuresti)

Cu angajatul a mers prost, cum cred ca merge mai pentru toata populatia in perioada asta. Nu vreau sa lucrez in IT, chiar daca am terminat Automatica si Calculatoarele si e si un domeniu destul de bine platit. Imi doresc sa lucrez in Resurse Umane, dar stiu foarte bine ca nu pot intra fara studii in domeniu, si oricum mai devreme sau mai tarziu voi avea nevoie de asta. Deci aplicam pentru mai orice post intr-o firma de HR, orice cred ca pot sa fac. Nu merge asa... aplicam la asistenti manageri, mergand pe ideea ca am sa invat de la manageri. Si tot aplic de 2 luni - una in Iasi, una in Bucuresti - si nimic deocamdata.
Am avut 3 interviuri. Primul a fost super, si chiar imi doream postul respectiv, dar au preferat sa ia pe cineva cu experienta, ca doar asta e primul lucru care se cere, nu? Al doilea era la o firma de recrutare, am ajuns la interviu si mi-au cerut 50 RON ca sa sustin interviul si sa ma bage intr-o baza de date. Am stat acolo 5 minute. Si ultimul interviu era pentru ceva intre asistent director, secretara si receptionera, din cate am inteles, dar domnul care mi-a luat interviul nici nu stia sa defineasca atributiile persoanei care ar ocupa postul respectiv si am ajuns sa nu vreau sa ma angajez acolo.

Doar 3 interviuri intr-o luna? Chiar am frecat menta aici? Nu. M-am inscris la un master pe care mi-l doream foate mult: Managementul Resurselor Umane (MRU) la Universitatea din Bucuresti. Am pus si o a doua optiune, un master de Evaluarea programelor si analiza de impact, care s-a si desfiintat pana sa sustin examenul. La MRU am avut examen - eseu pe tema data si interviu cu o comisie. Am luat note mari la examen, dar media de pe anii de facultate m-a tras in jos si am fost a 3-a la taxa. Taxa e de 1250 pe semestru si nu imi permit sa dau asa o suma, deci urmeaza sa imi retrag dosarul. Incercam la anu' din nou.

Ieri aveam bagajul facut ca sa plec in Iasi. In 5 minute trebuia sa ies din casa... Dar am primit 2 telefoane pentru a ma programa la 2 interviuri!?!?!? Sambata dimineata suna astia? Si doua firme in aceeasi zi? Mai mult decat in alte saptamani la un loc!!! Bine ca nu aveam biletul deja luat.

Deci, mai stau pana marti seara in Bucuresti. Si apoi ma duc acasa asteptand raspuns de la interviuri si aplicand in continuare. Stiu ca am sa ma angajez la un moment. Si daca as renunta sa mai aplic si sa caut job-uri si sa ma duc la interviuri, atunci cu sigurnata nu m-as mai angaja. Asa ca fruntea sus! Persevereaza si ai rabdare! O sa vina si clipa ta.

Transfagarasan

Weekend trip

Miercuri noaptea am plecat la munte cu familia (mama, tata, sora si cumnatul) pentru 4 zile. Planurile toate erau facute... relativ doar, pentru ca aveam traseele pe care vrem sa le facem si stiam in ce localitate vrem sa ne cazam. Voiam sa stam doua zile in piatra craiuliu si o zi sa facem transfagarasanul si a doua zi spre casa sa mai facem un popas pe undeva.
Am ajuns joi dimineatza in Brasov, apoi in Rasnov si ne-am cazat in Zarnesti, la poalele muntelui. Conditiile au fost proaste in cabana, dar cum nu planuiam sa stam acolo decat pentru a dormi, a fost numai bine, mai ales ca din spatele cabanei incepea parcul national Piatra Craiului. Ne-a prins ploaia cu masina pe drum de tara pe serpentine, am intrat in nori, am trecut muntele si ne-am incalzit la soare, ne-am catarat, ne-am balacit in rauri si am facut tot ce am mai avut noi chef pe acolo.
Vineri seara a venit a doua masina cu un unchi si o matusa din Iasi si puiu meu din bucale cu trenul. I-am luat din Brasov si ne-am intors in Zarnesti.
Sambata dimineata, imbarcarea si la Curtea de Arges, prin chei, pe munti si tot asa. De acolo incepe un adevarat spectacol. La fiecare cotitura cineva facea un "uau". Am mai facut o data transfagarasanul cand eram mica, dar cred ca si acum daca mi-ar zice cineva sa mergem iar, as merge si tot as face "uau" la fiecare cotitura. Sa vezi in continuu cum se intalneste cerul cu pamantul e superb, sa urci atata si sa vezi cum se scurge apa din nori pe munti, cat sunt de mici oamenii de acolo, de sus... E un adevarat spectacol de peisaje si emotii in fata naturii.
Cred ca vara viitoare am sa ma mai duc o data in Fagaras
Deocamdata nu am poze, dar vor ajunge in weekend.