Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările

marți, 21 septembrie 2010

Beginnings are scary. Endings are usually sad, but it's the middle that counts the most.


Se termina un capitol, unul inceput cu 4 ani si jumatate in urma.
A inceput atat de rapid si se termina atat de greu... S-a pus punct la aceasta etapa, dar, asa cum e normal, nu se va uita niciodata si isi va lasa amprenta in vietile amandorura. A fost o iubire curata pentru care au luptat amandoi, acum ramanand fara puteri si fara speranta. Nu pot reinvia ceea ce a fost, nu pot sterge greselile, nu mai pot face compromisuri. Sper totusi ca ceva, macar amintirea clipelor frumoase si a luptelor duse impreuna sa ii tina, cumva, uniti. Au nevoie unul de altul pentru ca pe langa iubirea ce a fost intre ei, mai este si o prietenie frumoasa. Au stiut sa fie unul langa altul, sa se sprijine, sa se incurajeze si sa se bucure.
Si acum totul se termina. Fara speranta. Cu durere, tristete si dezamagire. Sunt dezamagiti de ei ca nu au reusit. Dar se termina si trebuie sa mearga mai departe, fiecare in directia lui.
Departe unul de altul, pana se vindeca ranile.

luni, 12 iulie 2010

Cum ar fi sa nu se fi intamplat?

"De ce sa fac asta si de ce sa nu fac asta? De ce sa aleg cand pentru moment nici o varianta nu e buna? Ma cert singura ca nu sunt consecventa, ca atunci cand iau o decizie nu ma tin de ea si ca ma las prada ispitelor. Ma cert ca nu ma bucur de tot ce as putea avea si ca nu fac tot ce se poate pentru a avea tot ce as putea avea. Acum alege tu pentru mine!"

Sta saptamani singura, in asteptarea lui, iar cand vine... viata nu e tocmai roz. Si-a gasit ocupatii pentru ca timpul sa treaca mai usor... si cand el e plecat, timpul trece tot mai greu si nu are chef de nimic, chiar daca ar avea suficient de multe de facut. A rupt prietenii pentru el, si-a transformat amicii in prieteni, si-a facut prieteni noi si si-a pus increderea in oameni pe care abia ii cunostea. A socializat... indeajuns de mult incat sa fie judecata pentru asta, dar nu de el. El nu o tine intr-o colivie, ci dimpotriva, parca tot timpul o indeamna sa zboare, atat cat poate ea. Dar nu stie ca de fapt ei ii place atat de mult asta si acum incerca sa il ia cu ea. E prea pamanteasca viata asta de zi cu zi pentru ea. Ea viseaza sa-l invete pe el sau pe altcineva sa zboare langa ea.

Cum ar fi fost daca el nu ar fi indemnat-o sa zboare? Cum ar fi fost daca ar fi zburat de la inceput langa ea? Cum ar fi foat daca ea nu ar fi invatat sa zboare? Cum ar fi daca ar zbura langa altcineva?