Sa ne adunam!

sunt un pic confuza... epuizata, aglomerata si nesigura... Simt ca nu ma potrivesc deloc cu ceea ce ar trebui sa fiu acum: organizata, rapida, sigura, entuziasmata si cu multa energie. Asta doar daca vreau sa termin tot ce am de facut. Daca nu reusesc sa imi adun in minte tot ce am de facut si sa ma organizez, stiu ca la un moment am sa incep sa fac tot ce apuc si cum apuc... Am sa le fac pana la urma, dar nu asa cum ar trebui, cum as vrea.

Muzica si stari

Nu am sa postez despre muzica... dar, pentru ca ascult mai tot timpul cand stau la calculator muzica, si pentru ca imi place sa dansez foarte mult si pentru ca ma simt bine cand ascult muzica... imi promit ca de acum, la fiecare postare sa includ si un link catre o melodie care coincide cu starea mea din acel moment.
Am sa incep in seara asta... la un moment cand am sa ajung acasa.
si pentru ca ieri si azi am avut si inca mai am o obsesie cu o molodie... aceasta va fi melodia pentru postarea asta.
Morcheeba - Enjoy the Ride

Yes, I do...

Nu stiu intrebare inca... dar asta e raspunsul.
Uneori am o groaza de intrebari... pentru mine, pentru cei din jur, dar si pentru cei pe care nici macar nu ii cunosc. De ce nu fac ceva pentru mine? De ce nu vii mai repede? De ce a facut asta? Simple exemple, chiar prea simple pentru ce imi poate trece uneori prin minte. Imi place sa ma analizez, sa caut raspunsuri la tot felul de intrebari, sa inteleg oamenii si de ce fac anumite lucruri, ce simt... eu sau ei.
De ce ma epuizez?
De ce a fost surprins?
De ce continui sa fac lucruri care stiu ca nu sunt bune?
De ce a intrebat asta?
Ce am simtit cand am aflat aia?
Ce a gandit cand a facut asa?
De ce am reactionat asa?
Ce vrea de la mine?
Cum vreau sa fi reactionat?
Cum s-a schimbat atat de mult si totusi e acelasi?
Cum pot sa imi stapanesc emotiile in cazul ala?
De ce asteapta atat?
Cum am reusit sa fac asa?
Cand va veni si timpul ala?

Si la nici una raspunsul meu nu se potriveste.
Care e intrebarea mea? Sau poate nu e a mea...

Just to be with you is having the best day of my life

Ieri eram chiar suparata... Dupa toata povestea cu windows-ul, mai eram nervoasa si ca prietenul meu m-a cam expedia la telefon pur si simplu fara motiv. Probabil 14 februarie ar fi fost o zi ca oricare alta daca nu ma enerva cu aceste convorbiri scurte de cate 30 secunde. Si ultima data cand vorbisem cu el la telefon m-a expediat ca avea "ceva treaba". Eram deja furioasa ca se facuse 7 seara si nu apucasem sa vorbesc normal cu el la telefon. Avem in plan ca data urmatoare cand suna sa-i explic frumos, ca nu e nu stiu ce sarbatoare in ziua aia, dar macar sa stea de vorba normal cu mine la telefon ar fi putut.

Surpriza a fost foarte draguta cand m-am trezit cu el la usa la nici 15 minute de la ultima convorbire. Bineinteles ca i-am sarit in gat ca doar ma bucur de fiecare data cand vine. A fost un weekend placut, al nostru. Sunt foarte bucuroasa ca a venit doar pentru mine si mi-a facut o surpriza atat de placuta.
Multumesc.

I had better days...

Nu mi-am imaginat niciodata ca viata mea poate fi atat de tragica cand mi-e busit calculatorul. Da, prima data m-ar pufni si pe mine rasul cand as auzi asa ceva, dar nu e deloc funny... Asa ca rabdare pana la capat ca sa intelegeti de ce nu e funny, ci tragic.
Alaltaseara... m-am apucat eu, studenta la calculatoare, sa imi devirusez compu... Si am scanat totul sa vad ce virusi si unde am. Apoi am gautat pe google, inca o data traiasca google-ul, cum scot un anume virus. Imi spunea sa intru un safe mode, sa scanez tot, sa dau sa repare sau sa stearga, apoi sa imi modific inapoi registrii. I did it... dar... se pare ca mi-a sters si ceva din windows, ca nu mai mergea asa de bine. Am ramas cu 6 iconite pe desktop, din cele 20 pe care le aveam... firefox-ul nu mai mergea de nici o culoare si eu urasc Internet Explorer-ul. Urmatorul restart... Si imi zice ca trebuie sa imi repar windows-ul. Din pacate, nu aveam nici un windows acasa. Cele doua pe care le aveam candva le-am dat surorii mele cand si-a reinstalat windows-ul, acum cam o luna. Deci, ia legatura cu sora ca sa iti recuperezi cele doua CD-uri. Dar cum era 3 noaptea, a trebuit sa astept pana a doua zi.
Ieri ma suna ea, reusesc sa-mi iau windows-ul pe la 8 seara, vin acasa si ma apuc de reinstalat. Normal, formatez C-ul, instalez windows-ul si cand se deschide... surpriza... Aveam 2 windows-uri pe comp. Ala vechi si cel nou. Cum? de fapt ... inainte sa pun windows-ul asta, la mine partitia pe care compu o vedea ca C se numea D. Deci eu am instalat windows-ul pe vechea partitie D si am pierdut tot ce aveam acolo, adica tot ce tinea de facultate si de organizatie, mai toate lucrurile persoanale, mai putin pozele.
Deci cat pot sa "sufar" cand imi busesc compu? atat de mult cat pot sa sufar cand imi pierd munca de 3 ani jumate la facultatea asta pe care nu am iubit-o niciodata, dar e munca mea, cand pierd toate lucrurile la care am lucrat in 2 ani si jumatate in organizatie... si toate celelalte lucruri personale. Aseara mai aveam un pic si ma apucam de plans... Am reusit sa recuperez o parte din lucrurile care erau, dar bineinteles ca nu tot. Macar am incercat...
Si acum inca stau si ma chinui sa instalez driverele si toate programele... am cam 10 ore de cand stau pe compu asta si imi bat capul cu el... Poate termin in seara asta...